(1) Persoanele care comercializează bunuri sau prestează servicii pot accepta sau efectua o plată în numerar numai până la concurența sumei de 10 000 EUR sau echivalentul în moneda națională sau în valută, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele.
(2) Statele membre pot adopta limite inferioare în urma consultării Băncii Centrale Europene, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE a Consiliului Decizia 98/415/CE (JO L 189) . Aceste limite inferioare sunt notificate Comisiei în termen de trei luni de la introducerea măsurii la nivel național.
(3) În cazul în care la nivel național există deja limite inferioare limitei stabilite la alineatul (1), acestea continuă să se aplice. Statele membre notifică aceste limite Comisiei până la 10 octombrie 2024.
(4) Limita menționată la alineatul (1) nu se aplică:
(a) | plăților între persoane fizice care nu acționează în exercițiul profesiei; |
(b) | plăților sau depozitelor efectuate la sediile instituțiilor de credit, ale emitenților de monedă electronică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2009/110/CE, și ale prestatorilor de servicii de plată în sensul definiției de la articolul 4 punctul 11 din Directiva (UE) 2015/2366. |
Plățile sau depozitele menționate la primul paragraf litera (b) care depășesc limita se raportează către FIU în termenele impuse de FIU.
(5) Statele membre se asigură că se iau măsuri adecvate, inclusiv impunerea de sancțiuni, împotriva persoanelor fizice sau juridice care acționează în exercițiul profesiei și care sunt suspectate de o încălcare a limitei stabilite la alineatul (1) sau a unei limite inferioare adoptate de statele membre.
(6) Nivelul global al sancțiunilor se calculează, în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul intern, astfel încât să producă rezultate proporționale cu gravitatea încălcării, descurajând astfel în mod eficient alte infracțiuni de același tip.
(7) În cazul în care, din motive de forță majoră, mijloacele de plată cu fonduri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, altele decât bancnotele și monedele, devin indisponibile la nivel național, statele membre pot suspenda temporar aplicarea alineatului (1) sau, după caz, a alineatului (2) de la prezentul articol și informează fără întârziere Comisia cu privire la aceasta. De asemenea, statele membre informează Comisia cu privire la durata preconizată a indisponibilității mijloacelor de plată cu fonduri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, altele decât bancnotele și monedele, precum și cu privire la măsurile luate de statele membre pentru a restabili disponibilitatea acestora.
În cazul în care, pe baza informațiilor comunicate de statul membru, Comisia consideră că suspendarea aplicării alineatului (1) sau, după caz, a alineatului (2) nu este justificată de un caz de forță majoră, aceasta adoptă o decizie adresată statului membru respectiv prin care solicită anularea imediată a unei astfel de suspendări.