(1) Entitățile obligate care doresc să desfășoare activități pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată notifică supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la activitățile pe care intenționează să le desfășoare în celălalt stat membru. Notificarea respectivă se transmite de îndată ce entitatea obligată întreprinde demersuri pentru a desfășura activitățile respective și, în ceea ce privește sediile sale, cu cel puțin trei luni înainte de începerea activităților respective. Entitățile obligate informează imediat supraveghetorii din statul membru de origine la momentul începerii activităților respective în celălalt stat membru.
Primul paragraf nu se aplică entităților obligate care fac obiectul unor proceduri specifice de notificare pentru exercitarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii în temeiul altor acte juridice ale Uniunii sau situațiilor în care entitatea obligată face obiectul unor cerințe specifice de autorizare pentru a-și desfășura activitatea pe teritoriul celuilalt stat membru.
(2) Orice modificare planificată cu privire la informațiile comunicate în temeiul alineatului (1) se comunică de către entitatea obligată supraveghetorului din statul membru de origine cu cel puțin o lună înainte de efectuarea modificării.
(3) În cazul în care prezentul regulament permite statelor membre să adopte norme suplimentare aplicabile entităților obligate, acestea din urmă se conformează normelor naționale ale statului membru în care sunt stabilite.
(4) În cazul în care au sedii care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, entitățile obligate se asigură că fiecare sediu aplică normele statului membru în care este situat.
(5) În cazul în care entitățile obligate, astfel cum sunt menționate la articolul 38 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1640 își desfășoară activitatea în alte state membre decât cel în care sunt stabilite prin intermediul unor agenți, distribuitori sau al altor tipuri de infrastructură situate în aceste alte state membre în temeiul libertății de a presta servicii, ele aplică normele statelor membre în care prestează servicii în legătură cu activitățile respective, cu excepția cazului în care se aplică articolul 38 alineatul (2) din directiva respectivă, caz în care entitățile obligate aplică normele statului membru în care este situat sediul lor social.
(6) În cazul în care entitățile obligate sunt obligate să desemneze un punct de contact central în temeiul articolului 41 din Directiva (UE) 2024/1640, acestea iau măsurile necesare pentru ca punctul de contact central să fie în măsură să asigure respectarea legislației aplicabile în numele entității obligate.