(1) Entitățile obligate păstrează următoarele documente și informații:
(a) | o copie a documentelor și a informațiilor obținute în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela în temeiul capitolului III, inclusiv informațiile obținute prin mijloace de identificare electronică; |
(b) | o evidență a evaluării efectuate în temeiul articolului 69 alineatul (2), inclusiv informațiile și circumstanțele luate în considerare și rezultatele unei astfel de evaluări, indiferent dacă o astfel de evaluare conduce sau nu la transmiterea unui raport privind o tranzacție suspectă către FIU, precum și o copie a raportului privind tranzacțiile suspecte, dacă există; |
(c) | documente justificative și evidențe ale tranzacțiilor, constând în documente originale sau copii admise în procedurile judiciare în temeiul dreptului intern aplicabil, necesare pentru identificarea tranzacțiilor; |
(d) | atunci când participă la parteneriate pentru schimbul de informații în temeiul capitolului VI, copii ale documentelor și ale informațiilor obținute în cadrul parteneriatelor respective și evidențe ale tuturor schimburilor de informații. |
Entitățile obligate se asigură că documentele, informațiile și evidențele păstrate în temeiul prezentului articol nu sunt ocultate.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), entitățile obligate pot decide să înlocuiască păstrarea copiilor informațiilor cu păstrarea trimiterilor la acele informații, cu condiția ca natura și metoda de păstrare a acestor informații să asigure faptul că entitățile obligate pot furniza imediat autorităților competente informațiile și că informațiile nu pot fi modificate sau schimbate.
Entitățile obligate care recurg la derogarea menționată la primul paragraf definesc în procedurile lor interne elaborate în temeiul articolului 9 categoriile de informații pentru care vor păstra o trimitere în locul unei copii sau al unui original, precum și procedurile de recuperare a informațiilor, astfel încât acestea să poată fi furnizate autorităților competente la cerere.
(3) Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) se păstrează pentru o perioadă de cinci ani de la data încetării relației de afaceri sau de la data efectuării tranzacției ocazionale ori de la data refuzului de a stabili o relație de afaceri sau de a efectua o tranzacție ocazională. Fără a aduce atingere perioadelor de păstrare a datelor colectate în scopurile altor acte juridice ale Uniunii sau ale dreptului intern în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, entitățile obligate șterg datele cu caracter personal la expirarea perioadei de păstrare de cinci ani.
Autoritățile competente pot solicita păstrarea în continuare a informațiilor menționate la primul paragraf, de la caz la caz, cu condiția ca o astfel de păstrare să fie necesar pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a spălării banilor sau a finanțării terorismului. Respectiva perioadă de păstrare în continuare a informațiilor nu depășește cinci ani.
(4) În cazul în care, la 10 iulie 2027, într-un stat membru sunt în desfășurare proceduri judiciare care vizează prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și o entitate obligată deține informații sau documente referitoare la respectivele proceduri în curs, entitatea obligată poate păstra informațiile sau documentele respective pentru o perioadă de cinci ani de la 10 iulie 2027.
Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul penal intern privind mijloacele de probă aplicabile anchetelor penale și procedurilor judiciare în curs, statele membre pot permite sau solicita păstrarea unor astfel de informații sau documente pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în cazul în care a fost stabilită necesitatea și proporționalitatea unei astfel de păstrări suplimentare pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a cazurilor presupuse de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.