(1) Entitățile obligate și, după caz, directorii și angajații acestora cooperează pe deplin cu FIU, asigurând, cu promptitudine:
(a) | raportarea către FIU, din proprie inițiativă, în cazul în care entitatea obligată are cunoștință, suspectează sau are motive întemeiate să suspecteze că fondurile sau activitățile, indiferent de suma în cauză, reprezintă produse ale unei activități infracționale sau au legătură cu finanțarea terorismului sau cu o activitate infracțională, precum și transmiterea unui răspuns la solicitările de informații suplimentare formulate de FIU în astfel de cazuri; |
(b) | furnizarea către FIU, la solicitarea acesteia, a tuturor informațiilor necesare, inclusiv a informațiilor privind evidențele tranzacțiilor, în termenele impuse. |
Se raportează toate tranzacțiile suspecte, inclusiv încercările de efectuare a unor tranzacții și suspiciunile care decurg din incapacitatea de a aplica măsuri de precauție privind clientela în conformitate cu primul paragraf.
În sensul primului paragraf, entitățile obligate răspund unei solicitări de informații formulate de FIU în termen de cinci zile lucrătoare. În cazuri justificate și urgente, FIU-urile pot scurta termenul respectiv, inclusiv prin stabilirea unui interval mai mic de 24 de ore.
Prin derogare de la cel de la treilea paragraf, FIU poate prelungi termenul de răspuns dincolo de cele cinci zile lucrătoare prevăzute, în cazul în care consideră că acest lucru este justificat și cu condiția ca prelungirea să nu submineze analiza FIU.
(2) În sensul alineatului (1), entitățile obligate evaluează tranzacțiile sau activitățile desfășurate de clienții lor pe baza oricăror fapte și informații relevante de care au cunoștință sau pe care le dețin și în funcție de acestea. Atunci când este necesar, entitățile obligate acordă prioritate evaluării lor, ținând seama de urgența tranzacției sau a activității și de riscurile care se răsfrâng asupra statului membru în care sunt stabilite.
O suspiciune în temeiul alineatului (1) litera (a) se bazează pe caracteristicile clientului și ale contrapărților, pe dimensiunea și natura tranzacției ori a activității sau pe metodele și tiparele aferente tranzacției sau activității, pe legătura existentă între mai multe tranzacții sau activități, pe originea, destinația sau utilizarea fondurilor sau pe orice altă circumstanță cunoscută entității obligate, inclusiv coerența tranzacției sau a activității cu informațiile obținute în temeiul capitolului III, incluzând profilul de risc al clientului.
(3) Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare și le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare specifică formatul care trebuie utilizat pentru raportarea suspiciunilor în temeiul alineatului (1) litera (a) și pentru furnizarea evidențelor tranzacțiilor în temeiul alineatului (1) litera (b).
(4) Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la alineatul (3) de la prezentul articol în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
(5) Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări privind indicatorii activităților sau comportamentelor suspecte. Respectivele orientări se actualizează periodic.
(6) Coordonatorul funcției de conformitate numit în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) transmite informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol către FIU din statul membru pe al cărui teritoriu este stabilită entitatea obligată care transmite informațiile.
(7) Entitățile obligate se asigură că coordonatorul funcției de conformitate numit în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), precum și orice angajat sau persoană aflată într-o poziție comparabilă, inclusiv agenții și distribuitorii, care sunt implicați în îndeplinirea sarcinilor care intră sub incidența prezentului articol sunt protejați împotriva represaliilor, a discriminării și a oricărui alt tratament inechitabil ca urmare a îndeplinirii sarcinilor respective.
Prezentul alineat nu aduce atingere protecției la care persoanele menționate la primul paragraf pot avea dreptul în temeiul Directivei (UE) 2019/1937.
(8) În cazul în care activitățile din cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informații oferă prilejul de a avea cunoștință, de a suspecta sau de a avea motive întemeiate pentru a suspecta că fondurile, indiferent de suma în cauză, reprezintă produse ale unei activități infracționale sau au legătură cu finanțarea terorismului, entitățile obligate care au identificat suspiciuni în legătură cu activitățile clienților lor pot desemna una din entitățile obligate respective să fie însărcinată cu transmiterea unui raport către FIU în temeiul alineatului (1) litera (a). Raportul include cel puțin numele și datele de contact ale tuturor entităților obligate care au participat la activitățile care au stat la baza raportului.
În cazul în care entitățile obligate menționate la primul paragraf sunt stabilite în mai multe state membre, informațiile se raportează fiecărei FIU relevante. În acest scop, entitățile obligate se asigură că raportul este transmis de o entitate obligată de pe teritoriul statelor membre în care este situată FIU.
În cazul în care entitățile obligate decid să nu facă uz de posibilitatea de a transmite un raport unic la FIU în temeiul primului paragraf, acestea includ în rapoartele lor o mențiune a faptului că suspiciunea este rezultatul activităților din cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informații.
(9) Entitățile obligate menționate la alineatul (8) de la prezentul articol păstrează o copie a oricărui raport transmis în temeiul alineatului respectiv, în conformitate cu articolul 77.