(1) Entitățile obligate pot recurge la alte entități obligate, indiferent dacă sunt situate într-un stat membru sau într-o țară terță, pentru a îndeplini cerințele de precauție privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), cu condiția ca:
(a) | celelalte entități obligate să aplice cerințele de precauție privind clientela și cerințele de păstrare a evidențelor prevăzute în prezentul regulament sau cerințe echivalente atunci când celelalte entități obligate își au reședința sau sunt stabilite într-o țară terță; |
(b) | respectarea cerințelor în materie de CSB/CFT de către celelalte entități obligate să fie supravegheată în conformitate cu capitolul IV din Directiva (UE) 2024/1640. |
Responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerințelor de precauție privind clientela revine în continuare entității obligate care recurge la o altă entitate obligată.
(2) Atunci când decid să recurgă la alte entități obligate situate în țări terțe, entitățile obligate iau în considerare factorii de risc geografic enumerați în anexele II și III și orice informații sau orientări relevante furnizate de Comisie, de ACSB sau de alte autorități competente.
(3) În cazul entităților obligate care fac parte dintr-un grup, respectarea cerințelor prevăzute la prezentul articol și la articolul 49 poate fi asigurată prin politici, proceduri și controale la nivel de grup, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:
(a) | entitatea obligată se bazează pe informațiile furnizate exclusiv de către o entitate obligată care face parte din același grup; |
(b) | grupul aplică politici și proceduri în materie de CSB/CFT, măsuri de precauție privind clientela și norme privind păstrarea evidențelor care sunt în deplină conformitate cu prezentul regulament sau cu norme echivalente din țări terțe; |
(c) | punerea în aplicare efectivă a cerințelor menționate la litera (b) de la prezentul alineat este supravegheată la nivel de grup de către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine în conformitate cu capitolul IV din Directiva (UE) 2024/1640 sau din țara terță în conformitate cu normele țării terțe respective. |
(4) Entitățile obligate nu recurg la entități obligate stabilite în țările terțe identificate în temeiul secțiunii 2 din prezentul capitol. Cu toate acestea, entitățile obligate stabilite în Uniune ale căror sucursale și filiale sunt stabilite în țările terțe respective pot recurge la sucursalele și filialele respective, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la alineatul (3).