(1) Verificarea identității clientului, a beneficiarului real și a oricăror persoane în temeiul articolului 20 alineatul (1) literele (h) și (i) are loc înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de efectuarea unei tranzacții ocazionale. O astfel de obligație nu se aplică situațiilor de risc mai redus în temeiul secțiunii 3 din prezentul capitol, cu condiția ca riscul mai redus să justifice amânarea acestei verificări.
În cazul agenților imobiliari, verificarea menționată la primul paragraf se efectuează după ce o ofertă este acceptată de vânzător sau de locator și, în toate cazurile, înainte de transferul oricăror fonduri sau bunuri.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), verificarea identității clientului și a beneficiarului real poate fi realizată în timpul stabilirii unei relații de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfășurarea normală a activității și în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este redus. În astfel de situații, procedurile respective se realizează cât mai curând posibil după contactul inițial.
(3) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituție de credit sau o instituție financiară poate deschide un cont, inclusiv conturi care permit tranzacții cu valori mobiliare, astfel cum poate fi solicitat de un client, cu condiția să fie aplicate garanții corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacțiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a măsurilor de precauție privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a) și (b).
(4) Ori de câte ori stabilesc o nouă relație de afaceri cu o entitate juridică sau cu persoana care deține calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau cu persoana care deține o poziție echivalentă în cadrul unei construcții juridice similare menționate la articolele 51, 57, 58, 61 și 67 și sub rezerva înregistrării informațiilor privind beneficiarii reali în temeiul articolului 10 din Directiva (UE) 2024/1640, entitățile obligate obțin o dovadă valabilă a înregistrării sau un extras emis recent din registru care confirmă valabilitatea înregistrării.